Centrul Diecezan Caritas IASI --BACH :: Parerile voastre despre persoanele cu handicap

Trimis: 25/11/2007 21:32

"Imediat dupa 1990, una din problemele care au iesit la suprafata in Romania a fost cea a oamenilor cu handicap. Socul a fost mare si inca avem probleme la acest nivel. Institutiile de ocrotire se reformeaza destul de lent, oamenii se uita ciudat pe strada dupa handicapati, iar facilitatile acordate lor sunt privite cu reticenta.
Exista probleme in câștigarea profesionala, spirituala si chiar sentimentala a acestor oameni. Circula tot felul de idei ciudate, se pun bariere psihologice, problema se dovedeste a fi mult mai complexa. Mai ales ca a luat amploare in timpul comunismului, cand existenta handicapatilor a fost trecuta sub tacere.
Se pune problema care sunt sansele de afirmare ale tipilor cu handicap, cine greseste si in ce privinta, ce ar fi de facut, dincolo de niste facilitati materiale care nu rezolva pe fond drama lor - spun asta din proprie experienta, fiind eu insumi persoana cu handicap.
Daca ati avut experiente in acest sens, simtiti-va liberi sa le faceti publice si sa discutam pe tema lor."

In calitate de persoana cu handicap (neuromotor), m-ar interesa sa stiu ce credeti despre acesti oameni, cum sunt ei priviti in societate, ce sanse la implinire au (profesionala, spirituala, amoroasa), daca ati avut contacte sau experiente cu ei si ce impresie v-au lasat.

Asa ca-s curios ce zice lumea despre aceste persoane

O sa va dau eu exemplu de o parere a unei persoane gasite pe net
"Nu am avut contacte/experiente cu persoane cu handicap, dar as putea spune parerile pe care mi le-am compus despre acest subiect. Dincolo de prima reactie pe care o are lumea in general cand vede o astfel de persoana ("Doamne fereste!" urmata eventual de ciocanirea unui lemn aflat prin zona), cred ca exista o destul de mare indiferenta a societatii in ansamblu fata de aceste persoane. Oamenii se bucura ca nu sunt si ei asa si isi vad mai departe de treburi.

Sansele de implinire profesionala depind in mare masura de ajutorul pe care persoana cu handicap il primeste de la cei din jur. Daca are noroc de o familie iubitoare care sa o ajute si daca depune si ea eforturi, atunci cred ca poate gasi o meserie care sa-i placa (sigur, depinde si de handicap).

Sansele de dezvoltare spirituala sunt in mod clar mai numeroase decat la un om obisnuit (asa zis "normal"), pentru faptul ca handicapul este acea palma grea care te scutura din temelii si care te face sa te gandesti mai bine la ce anume este mai important in viata. Evident, pentru ca sa se ajunga la creștere spirituala reala persoana cu handicap trebuie sa treaca de stadiul primitiv in care are ganduri de genul "De ce a trebuit sa mi se intample tocmai mie? Cu ce am gresit sa merit asa ceva? Ii urasc pe cei doi tineri care se plimba de mana prin parc si se saruta in timp ce eu zac in acest blestemat scaun cu rotile! s.a.m.d.".

Viata sociala poate fi in buna masura afectata, lumea tinde sa marginalizeze ființele cu handicap, sunt multi care nu vor sa aiba de a face cu persoane cu handicap, le e groaza si se simt nelalocul lor in compania acestor persoane. Dar exista si o veste buna: handicapul actioneaza ca un filtru. Nu se vor apropia de o persoana handicapata cei care nu merita sa-i fie prieteni. Va avea prieteni putini, dar prieteni adevarati!

Cu amorul, depinde ce fel de amor. Nu cred ca-si poate face iluzii sa aiba un partener deosebit de atractiv din punct de vedere fizic. Persoanele foarte atractive fizic au tendinta de a fi superficiale si de a cauta doar satisfactii elemente hedoniste - nu vor fi atrase de o persoana cu handicap. In schimb poate exista o relatie extraordinar de reusita de iubire pe plan spiritual. O persoana capabila sa-si aleaga un coleg pe care sa-l iubeasca pentru tot restul vietii desi stie ca are handicap este in mod sigur una cu o intelegere mai profunda asupra vietii (afara de cazul ca e vorba despre interese financiare (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) ).

Bineinteles ca persoanele cu handicap au si ele nevoia de a fi iubite si adeseori sufera cand vad ca oamenii le evita. Dar aici regula de baza este una general valabila: Daca vrei sa fii iubit, iubeste tu întâiul in mod neconditionat, iubeste in pofida a tot si a toate. Vei ajunge la un moment dat intr-o dispoziție in care faptul ca iubesti fiintele din jurul tau va fi pentru tine o bucurie suficienta, nu vei mai avea nevoie sa primesti iubirea altora in schimb, si totusi o vei primi (nu am inventat eu vorbele astea, dar tare mi-au placut).

Daca eu as deveni de maine persoana cu handicap as incerca sa privesc acest lucru ca pe o provocare, ca pe o ocazie de a invata lucruri mari pe langa care daca eram om "intreg" poate as fi trecut nepasator asa cum trece o vaca pe langa o floare de colt. "